Medicul de familie este primul medic care vede menopauza. Dar și primul care poate preveni complicațiile ei.
Interviu cu dr. Anne-Marie Iohanna Bobîlcă, locotenent medic, medic primar medicină de familie și medic specialist pediatrie.
🌸 Menopauza nu este doar o problemă ginecologică. Schimbările care apar în această etapă a vieții pot influența somnul, greutatea, starea emoțională, sănătatea metabolică și calitatea vieții. Uneori, simptomele sunt evidente. Alteori, femeile observă doar că nu se mai simt ca înainte.
La cine mergem când nu știm dacă ceea ce simțim este legat de menopauză sau de o altă problemă de sănătate? Cine ne ajută să alegem investigațiile potrivite și să înțelegem recomandările primite de la mai mulți specialiști?
Medicul de familie poate avea un rol esențial în toate aceste situații. Este adesea profesionistul care ne cunoaște istoricul medical, ne urmărește sănătatea de-a lungul anilor și poate privi dincolo de un simptom sau de un rezultat de laborator.
Pentru a înțelege mai bine acest rol, am invitat-o pe doamna dr. Anne-Marie Iohanna Bobîlcă să răspundă la zece întrebări despre perimenopauză, menopauză, prevenție și îngrijirea individualizată.
1. Dincolo de rețete și trimiteri către specialiști, care este rolul medicului de familie în îngrijirea femeilor aflate la perimenopauză și menopauză?
Consider, în general, că medicul de familie este cel care trebuie să facă, în primul rând, prevenție și educație medicală și apoi să trateze.
Medicul de familie își cunoaște cel mai bine pacienta și are o relație apropiată cu aceasta, care îi permite o discuție deschisă pe această temă.
2. Cum abordați consultația unei femei de 48–50 de ani care își dorește să îmbătrânească sănătos?
Depinde foarte mult de pacienta din fața mea. Am paciente foarte bine informate și conștiincioase, care își fac controalele medicale periodic, dar și paciente mai puțin disciplinate în această privință.
Ca în orice consultație, începem cu o anamneză minuțioasă și un examen clinic, urmate de recomandarea unor investigații paraclinice, de laborator sau imagistice.
În funcție de rezultate, ulterior se fac și alte recomandări, dacă sunt necesare.
Medicina, în prezent, trebuie să fie una personalizată.
3. Oboseala, tulburările de somn, anxietatea, palpitațiile sau creșterea în greutate pot fi puse pe seama stresului, a înaintării în vârstă sau a perimenopauzei. Cum diferențiați manifestările asociate perimenopauzei de simptomele care ar putea indica alte probleme de sănătate și necesită investigații suplimentare?
Diferența o fac durata și persistența acestor simptome, precum și vârsta la care se manifestă.
Una este să te simți obosită într-o zi și alta este să te simți obosită zilnic, de luni de zile, să ai și insomnii, să fi luat în greutate, să ai dereglări ale ciclului menstrual, bufeuri, ceață mentală, iritabilitate și alte simptome.
4. Ce investigații luați în considerare pentru femeile după 45–50 de ani și ce controale observați că sunt amânate cel mai frecvent?
Recomandarea investigațiilor de laborator ar trebui să țină cont de vârsta pacientei, în raport cu screeningul, de antecedentele personale patologice și de factorii de risc.
Dar, dacă ne gândim la un set de bază de investigații, acesta ar putea include:
- hemoleucogramă completă;
- profil glicemic;
- profil lipidic complet;
- transaminaze;
- minerale;
- feritină serică și sideremie;
- 25-OH vitamina D;
- uree serică și creatinină serică;
- acid uric;
- hormoni tiroidieni și anticorpi tiroidieni;
- estradiol și progesteron;
- ecografie mamară sau mamografie;
- osteodensitometrie;
- test Babeș-Papanicolau.
Da, pacientele amână, în general, consultațiile ginecologice și ecografiile mamare sau mamografiile.
5. Obezitatea este recunoscută astăzi ca boală cronică. Cum ar trebui abordată și ce opțiuni există atunci când schimbările stilului de viață nu sunt suficiente?
Obezitatea este, într-adevăr, o boală cronică, plurifactorială și cu multe complicații.
Din păcate, este tot mai frecventă în rândul populației, nu doar la adulți, ci și la copii.
Ea ține de o multitudine de factori, de la genetică la cei comportamentali. Tocmai de aceea, parcursul terapeutic trebuie individualizat.
Trebuie să avem un stil de viață sănătos, să mâncăm sănătos, să facem mișcare și să avem un somn de calitate.
Dar, chiar și cu respectarea acestor principii, există persoane care nu reușesc să slăbească sau nu slăbesc suficient. Atunci poate fi necesar un tratament medicamentos.
Există o multitudine de preparate pe piață, de la comprimate la preparate injectabile, iar medicul le poate prescrie.
6. Cum abordați situațiile în care o pacientă spune că nu se simte bine, deși analizele medicale sunt în limite normale?
Medicul de familie trebuie să aibă cunoștințe medicale din toate specialitățile.
Voi face o anamneză minuțioasă, fiindcă sunt și paciente care somatizează, dar poate fi vorba și despre o tulburare de dispoziție, un burnout sau chiar o depresie, situații în care analizele pot fi bune.
Starea de bine și calitatea vieții sunt condiții obligatorii pentru o viață fericită, astfel încât trebuie să ne îngrijim să le asigurăm pacienților această stare de bine.
7. Ce influențează felul în care pacientele se raportează la prevenție și cât de important este accesul la serviciile medicale?
Acest aspect ține foarte mult de educație, de locul în care consulți pacientul și de accesibilitatea serviciilor medicale.
Într-un fel se prezintă situația în mediul urban și cu totul diferit în mediul rural.
Evident, este mai sănătos și mai ieftin să prevenim decât să vindecăm.
8. Ce rol are medicul de familie în integrarea recomandărilor primite de o pacientă de la specialiști diferiți?
De cele mai multe ori, medicul specialist se concentrează doar asupra afecțiunii pentru care pacienta a venit în cabinetul său și poate pierde din vedere celelalte afecțiuni pe care aceasta le are. Din fericire, nu se întâmplă întotdeauna așa.
Medicul de familie cunoaște pacientul ca pe un întreg și este cel care pune cap la cap toate informațiile, recomandările și tratamentele primite, astfel încât pacientul să fie bine.
9. Care este abordarea dumneavoastră privind administrarea suplimentelor alimentare și ce rol ar trebui să aibă dovezile științifice în recomandarea lor?
Eu nu sunt adepta suplimentelor alimentare luate fără justificare și fără recomandarea unui medic.
Vitamina D3 o luăm în sezonul rece, în lunile cu „R”, în doză de întreținere, dar verificând și nivelul de 25-OH vitamina D.
Acesta poate fi scăzut și atunci avem nevoie de o doză de corecție, chiar și în afara sezonului rece. Sau poate fi crescut și atunci nu necesită administrare suplimentară.
La fel se întâmplă și cu celelalte suplimente.
Medicina se bazează pe dovezi, studii clinice și ghiduri medicale, nu pe marketing.
10. Care sunt cele trei investigații sau categorii de controale medicale pe care le-ați prioritiza pentru o femeie aflată la menopauză?
- Consult ginecologic cu ecografie și test Babeș-Papanicolau.
- Consult endocrinologic cu analize de laborator și imagistica sânului.
- Osteodensitometrie (DXA).
🌸 Ce merită să reții
Dincolo de investigații și tratamente, interviul aduce în prim-plan un aspect important: îngrijirea femeii aflate la perimenopauză sau menopauză nu ar trebui fragmentată între specialități.
Un simptom poate avea mai multe explicații. Un rezultat de laborator trebuie interpretat în context. Iar recomandările primite de la specialiști diferiți trebuie privite împreună, ținând cont de istoricul medical, de tratamentele existente și de ceea ce contează pentru fiecare pacientă.
Medicul de familie poate fi un partener important în acest proces, nu doar atunci când apare o problemă de sănătate, ci și atunci când vrem să prevenim apariția ei.
Prevenția nu înseamnă să facem cât mai multe analize. Înseamnă să alegem investigațiile și măsurile potrivite, la momentul potrivit, pentru persoana potrivită.
📝 Notă editorială Advice by MM
Investigațiile și consultațiile menționate în interviu reflectă perspectiva clinică a medicului intervievat și nu reprezintă o listă de examinări obligatorii sau anuale pentru toate femeile aflate la perimenopauză ori menopauză.
Recomandarea analizelor hormonale, a dozării vitaminei D, a osteodensitometriei și a celorlalte investigații trebuie individualizată. De asemenea, screeningul pentru cancerul de col uterin și cel mamar urmează recomandări specifice privind vârsta, metoda și intervalul de efectuare.
La femeile de peste 45 de ani cu simptome tipice, diagnosticul perimenopauzei este, de regulă, clinic și nu necesită dozări ale estradiolului și progesteronului în cazul tuturor femeilor.
⚠️ Disclaimer medical
Informațiile prezentate în acest articol au exclusiv caracter informativ și educațional și nu înlocuiesc consultația, diagnosticul sau recomandările medicale individualizate. Deciziile privind investigațiile, tratamentul și monitorizarea trebuie luate împreună cu medicul curant, în funcție de situația medicală individuală.
📷 Fotografia a fost oferită de dr. Anne-Marie Iohanna Bobîlcă.