„Menopauza este un moment care cere știință, empatie și curajul de a vorbi despre sănătatea feminină” – interviu cu dr. Arina Gui
Terapia de substituție hormonală (TSH) continuă să stârnească dezbateri aprinse, dar și să ofere soluții reale femeilor care traversează perimenopauza sau au ajuns deja la menopauză.
Într-un peisaj medical care se schimbă lent, tot mai mulți medici români aleg să se specializeze în această direcție și să aducă în cabinet nu doar ghiduri internaționale, ci și experiențe dobândite în sisteme medicale occidentale.
Dr. Arina Gui, medic specialist obstetrică-ginecologie, cu formare în Irlanda și Marea Britanie, este una dintre vocile acestei generații noi.
Am discutat cu ea despre personalizarea tratamentului hormonal, limitele ghidurilor internaționale, importanța farmacocineticii și curajul de a ieși, uneori, din tipare – în beneficiul real al pacientei.
Un interviu sincer, informat și necesar, care ridică întrebări importante despre libertatea terapeutică, încredere și medicina centrată pe femeie.
O nouă perspectivă asupra menopauzei și rolului terapiei hormonale
Întrebare: Până de curând, terapia de substituție hormonală (TSH) era rar prescrisă în România. Totuși, o generație nouă de medici începe să exploreze și să aplice această opțiune terapeutică. Ce v-a determinat să vă implicați activ în această direcție?
Răspuns:
„Există în prezent, în sfârșit, o preocupare reală pentru menopauză – și este firesc să fie așa. Odată cu creșterea numărului de femei aflate la menopauză, fie prin creșterea speranței de viață, fie din cauza menopauzei precoce, a bolilor autoimune sau a menopauzei terapeutice după cancer de sân, a apărut nevoia de a îmbunătăți calitatea vieții și de a reduce îmbolnăvirile de toate cauzele în rândul femeilor.
Puține subiecte din medicina actuală stârnesc, însă, atâtea controverse și polarizare – atât în rândul profesioniștilor, cât și în mass-media – cum o face terapia de substituție hormonală, sau, în denumirea internațională, menopausal hormonal therapy (MHT).
Aceste opinii contrastante creează confuzie și reduc și mai mult puterea femeii de a alege pentru ea.
Identificarea simptomelor menopauzei, a patologiilor asociate și, implicit, prescrierea unei terapii hormonale au cunoscut o scădere dramatică în ultimii 20 de ani, în România, dar și la nivel global.
În 2002, după publicarea parțială a rezultatelor studiului de amploare Women’s Health Initiative (WHI) și odată cu extinderea accesului la internet, s-a produs o răspândire rapidă a informațiilor – din păcate, adesea incomplete sau interpretate greșit. Utilizarea terapiei hormonale a scăzut cu 80%.
Deși publicațiile ulterioare ale aceluiași studiu și numeroase alte cercetări au demonstrat că riscurile cardiovasculare și de cancer de sân semnalate inițial se asociază mai degrabă cu vârsta înaintată a utilizatoarelor sau cu anumite tipuri și doze de hormoni, anxietatea și lipsa de informare persistă și astăzi.
Ca parte a unei generații de medici activi, consider că am datoria educației medicale continue – pentru a aduce pacientei mele informațiile actuale și pentru a o sprijini să ia o decizie medicală corectă, bazată pe dovezi.”
Personalizarea reală a terapiei hormonale
Întrebare: Unii medici personalizează terapia hormonală doar prin ajustarea dozei de estradiol transdermic. Cum definiți dumneavoastră personalizarea reală a terapiei? Ce alți factori luați în considerare?
Răspuns:
„Terapia hormonală de bază pornește de la estradiol și progesteron, principalii hormoni care nu mai sunt produși de organism după instalarea menopauzei. Ajustarea dozei de estradiol în funcție de simptome este doar una dintre formele de personalizare, dar nu este suficientă.
Pentru mine, personalizarea înseamnă un proces complex, care începe cu:
1️⃣ Identificarea indicației:
– Femei simptomatice, cu manifestări vasomotorii (bufeuri), genito-urinare sau cu tulburări de somn.
– Femei asimptomatice, dar la care se urmărește prevenția osteoporozei, a riscului cardiovascular, a aterosclerozei sau a bolii cardiace.
2️⃣ Identificarea factorilor de risc:
– Prezența unei mutații BRCA pozitive,
– Istoric personal sau familial de cancer de sân,
– Antecedente de tromboze sau alte contraindicații relative.
3️⃣ Alegerea tipurilor de hormoni și a căii de administrare:
– Estradiol sau estetrol
– Cale orală, transdermică (pentru efecte sistemice) sau vaginală (doar pentru efect local),
– Tipul și doza de progesteron, sau alternative precum bazedoxifenul (componentă a conceptului de Tissue Selective Estrogen Complex – TSEC).
4️⃣ Evaluarea nevoilor suplimentare:
– Somn, funcție cognitivă, dorință sexuală, care pot fi susținute prin adăugarea unor substanțe precum melatonina, testosteronul sau serotonina.
Așadar, personalizarea nu se reduce la o doză, ci presupune înțelegerea completă a femeii din fața mea: vârsta biologică, istoricul medical, riscurile, nevoile, stilul de viață și preferințele ei.
În plus, în acest moment există un medicament cu estetrol, cu administrare orală, Donesta® , aflat în curs de autorizare de către Agenția Europeană a Medicamentului (EMA), dezvoltat de Mithra Pharmaceuticals și destinat tratamentului simptomelor vasomotorii ale menopauzei.”
Estetrol (E4) e un estrogen natural produs de ficatul fătului în timpul sarcinii. În prezent e disponibil doar în contraceptive dar este investigat pentru efectele sale estrogenice selective, cu potențial de risc redus la nivel mamar și cardiovascular comparativ cu estrogenii clasici.
Estradiolul oral — validat de dovezi
Întrebare: Credeți că estradiolul oral mai are un loc în arsenalul terapeutic actual? În ce situații l-ați alege?
Răspuns:
„Da, estradiolul oral face parte în continuare din arsenalul terapeutic actual. Există numeroase recomandări și ghiduri care îl menționează explicit.
De exemplu, în documentul ‘Counseling in menopausal women: How to address the benefits and risks of menopause hormone therapy. A FIGO position paper – 2024’, se precizează:
«La femeile sănătoase, cu greutate normală, aflate în apropierea menopauzei, sunt adecvate regimurile cu estrogeni orali sau estradiol transdermic, la doze medii, combinate cu progestative ciclice sau continue, pentru protecția endometrială.»
În ghidul ‘Criteria for the choice and monitoring of Menopausal Hormone Therapy’ se arată că estradiolul (E₂) poate fi utilizat atât oral, cât și transdermic, menționându-se și valerat de estradiol administrat oral, care în organism se transformă în estradiol și acid valeric, cu diferențe între dozele echivalente.
De asemenea, în ‘Brazilian Guideline on Menopausal Cardiovascular Health – 2024’, estradiolul oral apare între opțiunile terapeutice, la doze de 0,5 mg, 1,0 mg și 2,0 mg/zi.
Există și trei studii de referință – KEEPS, ELITE și DOPS – care au demonstrat că estradiolul oral are un rol terapeutic benefic în reducerea riscului cardiovascular (infarct, ateroscleroză, accident vascular cerebral), mai ales atunci când este inițiat la scurt timp după debutul menopauzei.
În practica mea, administrez estradiol oral pacientelor atent selectate – femei tinere, aflate în postmenopauză sau perimenopauză, fără alte comorbidități – în special atunci când tratamentul transdermic nu atinge ținta simptomatică. Totuși, prefer calea transdermică atunci când există factori de risc trombotic sau dacă terapia este începută la mult timp după debutul menopauzei.”
Estrogenul local — esențial în sănătatea intimă
Întrebare: În menopauză, multe femei dezvoltă atrofie vaginală, dar evită discuția despre disconfortul genital, inclusiv în cadrul controalelor ginecologice. Din perspectiva dvs., cum se intersectează terapia hormonală cu prevenția și tratamentul leziunilor de col uterin sau vulvă? Ar trebui discutat mai des despre administrarea locală de estrogen?
Răspuns:
„Estrogenul vaginal (estriol și estradiol) este esențial pentru simptomatologia vaginală. Estriolul este un tip de estrogen cu acțiune locală, care se leagă doar de receptorii vaginali, fără efecte în restul corpului, dar și cu eficiență mai mică decât a estradiolului.
Actual, există propuneri de eliminare a „black box warning” pentru estrogenul vaginal cu doză mică. Asociații medicale din SUA — de exemplu National Association of Nurse Practitioners in Women’s Health (NPWH) — cer FDA să elimine avertismentul grav pentru produsele cu estrogen vaginal în doză mică.
Motivul: absorbția sistemică este foarte mică și nu există dovezi clare că riscurile mari (cancer, accident vascular cerebral, tromboze etc.) se aplică în cazul utilizării locale.
„Black box warning” (sau „boxed warning”) este cel mai sever tip de avertisment emis de FDA (Food and Drug Administration, SUA) și indică faptul că un medicament poate produce reacții adverse grave sau potențial letale. Avertismentul apare încadrat într-un chenar negru pe ambalaj sau în prospect. În cazul terapiilor hormonale, acest avertisment vizează în principal administrarea sistemică (orală, transdermică), dar apare încă și în prospectul produselor cu utilizare locală, vaginală, în doze mici, deși absorbția în sânge este minimă.
Un studiu danez a arătat că, la femeile care avuseseră un AVC ischemic și care au folosit tablete de estradiol vaginal, nu s-a observat o creștere semnificativă a riscului de recurență a AVC-ului.
Autoritatea europeană EMA are o opinie ușor diferită și chiar a crescut atenționarea de limitare a folosirii de estradiol vaginal în doze mari (100 picograme/gram) la 4 săptămâni. Atenționarea nu se referă și la doze mai mici.
În ce privește leziunile de col sau vulvă, cu test Papanicolau modificat sau HPV pozitiv, nu există nici contraindicații, nici interacțiuni cu terapia hormonală. Nu influențează HPV, displazia sau riscul oncologic.
Estrogenul local este un ajutor în tratamentul femeilor cu atrofie vulvo-vaginală asociată displaziilor vulvare sau lichenului scleros, prin îmbunătățirea troficității epiteliului și reducerea simptomelor de uscăciune, mâncărime, durere la contact.”
FIV, BRCA și terapia hormonală personalizată
Întrebare: Ați întâlnit paciente care au urmat tratamente de fertilizare in vitro (FIV) și care ulterior au intrat precoce în perimenopauză? Cum abordați aceste cazuri, mai ales când există un istoric oncologic, displazii de col sau alte contraindicații relative la terapia hormonală?
Răspuns:
„Există adesea, la nivelul percepției pacientelor, o asociere între tratamentele de fertilizare și menopauza precoce. Eu practic FIV și pot spune foarte hotărât că nu există o relație de cauzalitate între cele două.
Totuși, o pacientă care are o problemă de calitate sau de număr al ovocitelor (rezervă ovariană scăzută) va avea, într-o anumită măsură și o problemă de producere a hormonilor sexuali – deci, o predispoziție către menopauză precoce. Până la urmă, vorbim despre același organ: ovarul.
O pacientă cu istoric de infertilitate sau cu antecedente de cancer de col, vulvă ori uter nu are o contraindicație pentru terapia de substituție hormonală. Aleg tratamentul în funcție de simptomatologie și de intervalul de timp scurs de la debutul menopauzei.
Lucrurile stau diferit în cazul pacientelor cu istoric de cancer de sân, cancer ovarian sau mutații BRCA.
Femeile purtătoare ale mutațiilor BRCA1 sau BRCA2 au un risc crescut de:
• cancer de sân (risc cumulativ până la 70% până la vârsta de 80 de ani);
• cancer ovarian (BRCA1: risc până la 40%, BRCA2: risc până la 20%).
În ceea ce privește terapia de substituție hormonală (TSH) la femeile fără antecedente de cancer, dar purtătoare BRCA, studiile arată că, pe termen scurt, TSH nu crește semnificativ riscul de cancer mamar, mai ales la cele care au efectuat o salpingo-ooforectomie profilactică (îndepărtarea trompelor uterine și a ovarelor pentru a preveni apariția unui cancer ovarian).
TSH poate fi administrată pentru controlul simptomelor severe de menopauză precoce, dar întotdeauna cu o evaluare personalizată a riscurilor.
Ghidurile NCCN (National Comprehensive Cancer Network – SUA), ESMO (Societatea Europeană de Oncologie Medicală) și ACOG (Colegiul American al Obstetricienilor și Ginecologilor) recomandă ca decizia de administrare a TSH la purtătoarele BRCA să fie luată individualizat, în cadrul unei echipe multidisciplinare (oncolog, ginecolog, genetician).
În aceste situații, o alternativă de luat în considerare este bazedoxifenul, un modulator selectiv al receptorilor estrogenici (SERM) de generație mai nouă, cu un profil interesant mai ales pentru femeile aflate la menopauză care prezintă risc crescut de cancer mamar și pentru care terapia hormonală clasică este contraindicată sau necesită prudență extremă.
Bazedoxifenul are o acțiune agonistă estrogenică selectivă la nivel osos și cardiovascular, dar antagonistă la nivel mamar și endometrial. Cu alte cuvinte, are efecte estrogen-like acolo unde acestea sunt benefice (os, controlul simptomelor vasomotorii) și anti-estrogenice acolo unde există risc oncologic (sân și endometru).
Este utilizat în combinație cu estrogeni conjugați (CE) în ceea ce se numește Terapie Estrogenică Combinată cu Bazedoxifen (TSEC).
Terapia hormonală este însă contraindicată (în special cea combinată estrogen-progestativ) la femeile care au avut cancer de sân, indiferent de statusul BRCA.”
Prescripții și disponibilitatea medicamentelor în România
Întrebare: Vă simțiți confortabil să prescrieți preparate hormonale disponibile doar în alte țări UE, dar autorizate de EMA (Agenția Europeană a Medicamentului)? Sau preferați să rămâneți în zona medicamentelor disponibile în farmaciile din România?
Răspuns:
„Când am început să prescriu astfel de tratamente, în farmaciile din România se găseau doar un spray cu estrogen și un produs cu estrogen vaginal – și cam atât.
Acum stăm mult mai bine în ceea ce privește disponibilitatea produselor standardizate: există opțiuni variate, fie cu hormoni body-identici, fie cu hormoni sintetici.
Folosesc însă, în egală măsură și site-uri și farmacii online din alte țări europene. Este foarte ușor pentru pacientă și în deplină concordanță cu ghidurile internaționale.”
Individualizarea dozelor — dincolo de ghiduri
Întrebare: Există situații în care alegeți să ieșiți din schemele standard ale ghidurilor internaționale? De exemplu: estradiol oral >2 mg, fracționarea dozei, plasturi >100 mcg/zi, sau peste 4 pompe/zi de gel transdermic. Dacă da, care sunt limitele personale peste care nu treceți?
Răspuns:
„Nu cred că m-am gândit vreodată la limite personale. Așa cum am mai spus, eu îmi informez pacienta, o ascult și nu îi impun nici o doză, nici o medicație.
În înțelegerea unui tratament există percentile și mediane, limite superioare și inferioare ale normalului — la fel cum fiecare corp are un mecanism propriu de metabolizare.
Cel mai important lucru pentru mine este complianța pacientei: siguranța că revine la monitorizare, că mă anunță dacă ceva nu merge bine.
Ca să răspund mai țintit: o doză de estradiol mai mare de 2 mg/zi înseamnă că ieșim din zona dozei mici și intrăm în cea medie, ceea ce poate fi perfect acceptabil atâta timp cât metilarea este corectă și metabolizarea estrogenului nu ridică riscuri.
De aceea, atunci când ghidul medical — conceput pentru marea majoritate — nu se potrivește perfect pacientei mele, individualizez atât doza, cât și supravegherea:
– analize de metaboliți urinari ai estrogenului,
– analize de sânge,
– uneori chiar testări genetice ale genelor implicate în metilare,
plus examinări mamare anuale.
Pe parcursul vieții reproductive, trăim oricum cu oscilații hormonale serice (estradiol, progesteron) la valori mult mai mari decât cele atinse vreodată prin terapie de substituție.
Riscul oncologic și metabolic există, așadar și pe hormonii proprii, nu doar pe cei administrați.
Supravegherea atentă a țesuturilor hormonodependente — sân, uter, ovar — este cea care previne apariția problemelor.”
Preparatele magistrale și testosteronul la femei
Întrebare: Prescrieți preparate realizate magistral (în farmaciile cu laborator propriu) sau preferați exclusiv medicamentele standardizate, aprobate EMA?
Răspuns:
„Prefer produsele aprobate, acolo unde acest lucru este posibil — și se poate pentru majoritatea preparatelor care conțin estrogen și progesteron.
Totuși, nu avem testosteron aprobat pentru uz feminin în România și atunci apelez la produse compound, adică preparate magistral, cu hormoni bioidentici.
HSDD (Hypoactive Sexual Desire Disorder – tulburarea de hipoactivitate a dorinței sexuale) este un diagnostic clinic, definit prin prezența dorinței sexuale scăzute, asociată cu suferință personală.
În menopauza naturală, ovarul continuă să producă testosteron, iar nivelurile libere se mențin sau chiar cresc ușor.
Prin contrast, în menopauza chirurgicală (după îndepărtarea ambelor ovare – ovariectomie bilaterală), nivelurile totale de testosteron scad cu aproximativ 50%, ceea ce poate duce la apariția HSDD.
Societatea Internațională de Menopauză (IMS) subliniază că testosteronul are o indicație clară în tratamentul HSDD, de obicei după inițierea terapiei hormonale tradiționale, dar poate fi utilizat și independent de aceasta.
Testosteronul singur poate îmbunătăți dorința sexuală, excitarea, orgasmul și reduce suferința asociată disfuncțiilor sexuale postmenopauză.
Chiar și în absența estrogenului, IMS aprobă utilizarea testosteronului pentru HSDD la femeile aflate în postmenopauză.”
„Pauza” în administrarea estradiolului transdermic
Întrebare: Sunt medici care aplică scheme secvențiale cu „pauză” și în cazul estradiolului transdermic, deși acest principiu provine din farmacocinetica formulărilor orale (ex. Cicloprogynova). Considerați această practică justificată din punct de vedere farmacologic?
Răspuns:
„Există teorii care susțin această practică, cu o zi de pauză pe săptămână, în fiecare săptămână, pentru a preveni supraincărcarea.
Totuși, farmacocinetica estradiolului transdermic nu justifică o astfel de pauză, pentru că absorbția prin piele este constantă și nu produce acumulări semnificative în organism.
Recomand totuși o zi de pauză în anumite situații particulare — de exemplu, atunci când pacienta prezintă semne de hiperestrogenism chiar la doze mici de tratament: tensiune în sâni, migrene sau retenție de apă.”
Analizele hormonale — orientative, nu absolute
Întrebare: Recomandați analize hormonale înainte sau în timpul terapiei? Care sunt markerii utili și când considerați că pot deveni neconcludenți?
Răspuns:
„Recomand un profil hormonal complet la începutul tratamentului, care să includă: estradiol, LH, FSH, progesteron, testosteron liber, TSH și anti-TPO.
Aceste analize oferă o imagine de bază și mă ajută să înțeleg eventualele neconcordanțe dintre simptome și doze, ulterior.
Nu recomand monitorizarea de rutină a tratamentului prin analize de sânge, ci prin evaluarea simptomelor. Totuși, dacă există osteopenie, osteoporoză sau risc de boală cardiovasculară, urmăresc și nivelul estradiolului seric — la început de două ori pe an, apoi anual, pe durata terapiei.
Există markeri utili în anumite condiții particulare:
• SHBG – la femeile cu sindrom metabolic sau sindrom de ovar polichistic, un nivel scăzut indică hiperinsulinemie, iar creșterea în timp arată o îmbunătățire a statusului metabolic;
• Estrona (E1) – este un marker mai accesibil decât testarea metaboliților estrogenului și poate semnala o metabolizare inadecvată; o folosesc în special la pacientele cu risc oncologic, unde valorile crescute sunt considerate riscante; de asemenea, o creștere a estronei limitează utilizarea formelor orale de estradiol.
În schimb, consider că monitorizarea FSH-ului în menopauza instalată este inutilă, pentru că valoarea sa nu mai are relevanță clinică în această etapă.”
Terapia hormonală în perimenopauză
Întrebare: Prescrieți terapie hormonală și în perimenopauză? Cum decideți când este mai potrivit un regim de substituție hormonală versus contracepție hormonală – în afara scopului anticoncepțional explicit?
Răspuns:
„Cele mai deranjante simptome apar, de fapt, în perimenopauză — de la sângerările neregulate și abundente, la simptomele noi apărute în perioada postovulatorie, asemănătoare cu sindromul premenstrual: dureri de sâni, iritabilitate, oboseală.
Se adaugă și întreaga gamă de modificări emoționale și cognitive, adesea episodice, precum senzația de brain fog.
Aceste manifestări apar din cauza reducerii sintezei proprii de hormoni și se tratează printr-o abordare combinată: substituție hormonală, precursori hormonali, eliminarea factorilor stresanți și educarea stilului de viață.
De obicei, primul hormon care scade este progesteronul, astfel că, de multe ori, substituirea cu progesteron pentru 10 zile pe lună, în perioada postovulatorie, poate rezolva sângerările abundente, indispoziția emoțională și tulburările de somn.
De regulă, eu prefer scheme de substituție mixtă, cu estrogen administrat continuu și progesteron ciclic, folosind hormoni body-identici standardizați.
Contraceptivele pot fi eficiente în ameliorarea simptomelor, însă conțin preponderent hormoni sintetici, iar alegerea lor depinde de profilul pacientei, de nevoia de contracepție și de toleranța la tratament.”
Lecția medicinei din Marea Britanie și Irlanda
Întrebare: Ați lucrat și studiat în Marea Britanie și Irlanda, în centre moderne, cu acces la protocoale actualizate. Ce v-a adus această experiență în practica de zi cu zi din România și în relația cu pacientele?
Răspuns:
„Sistemul de sănătate public din vest, în care am lucrat, este adesea nesatisfăcător pentru pacienta româncă stabilită acolo — din cauza timpilor lungi de așteptare, a lipsei posibilității de a obține rapid o a doua sau a treia opinie și a faptului că totul se desfășoară strict conform unui protocol.
Totuși, tocmai aceste protocoale, care urmează pași graduali și criterii de siguranță, stau la baza performanței sistemului medical occidental.
Pentru mine, elementul vital pe care l-am preluat din acea experiență este Educația Medicală Continuă — pentru medic — și, mai ales, conceptul de plan terapeutic stabilit împreună cu pacienta, nu doar semnarea unui consimțământ informat „pentru că a spus medicul”.
Cred în modelul colaborativ, în care pacienta înțelege opțiunile, riscurile, beneficiile și participă activ la decizia medicală.”
Un mesaj pentru femeile care se tem de terapia hormonală
Întrebare: Ce mesaj ați transmite unei femei care se teme de terapia hormonală, dar suferă în tăcere de simptome? Cum o încurajați să se informeze și să își revendice dreptul la confort și sănătate?
Răspuns:
„Există un termen statistic bine definit care ajută la evaluarea echilibrului dintre riscuri și beneficii — mortalitatea de toate cauzele („all-cause mortality”).
Premiul International Menopause Society (IMS) din 2022 a fost acordat metaanalizei realizate de Byung-Koo Yoon, medic din Coreea de Sud, care a revizuit 60 de studii și care arată că există soluții reale și sigure:
• Mortalitatea de toate cauzele poate fi redusă cu până la 20% atunci când terapia hormonală (TSH) este începută în primii 10 ani de la instalarea menopauzei;
• Noile regimuri cu estrogen transdermic și progesteron natural oferă eficiență și siguranță îmbunătățite.
Frica cea mai mare rămâne legată de riscul de cancer de sân. Este adevărat că există un risc absolut ușor crescut: un exces raportat de 4 cazuri suplimentare pe an la 5000 de femei.
Dar pentru comparație:
• sedentarismul,
• obezitatea,
• și consumul zilnic a unui singur pahar de vin au un impact similar, crescând riscul cu 3,3 până la 12 cazuri suplimentare pe an la 5000 de femei.
Iar aceste riscuri — spre deosebire de cele genetice — sunt în mâinile noastre. Scăderea lor înseamnă mai mult confort, siguranță și control asupra propriei sănătăți.
Vă încurajez să vă informați din surse medicale credibile. Mie îmi place foarte mult site-ul Societății Internaționale de Menopauză (IMS), care are secțiuni dedicate atât medicilor, cât și pacientelor.
Aveți grijă de stilul de viață — alimentație echilibrată, mișcare, exerciții cognitive (rebusuri, învățarea unei limbi străine), somn bun și tehnici de psihologie pozitivă.
Există studii care arată că îmbătrânirea celulară poate fi încetinită prin expunerea la lumină naturală, activitate fizică regulată și prin menținerea unui scop sau a unei activități plăcute în fiecare zi.
Successful ageing — îmbătrânirea reușită — înseamnă funcționalitate cognitivă, satisfacție și viață socială activă.
Menopauza nu este o boală, ci o etapă care poate fi gestionată cu demnitate și echilibru, astfel încât să rămâneți sănătoase, prezente și asumate.
Cereți asta de la medicul dumneavoastră.”