„Menopauza nu e o resemnare, ci un nou început” – interviu cu dr. Ingrid Irimescu, endocrinolog și psihiatru
Menopauza este o etapă de viață complexă, adesea însoțită de simptome intense și de schimbări care pot afecta profund calitatea vieții. Prin informare corectă, sprijin medical și tratamente personalizate, această perioadă poate fi însă trăită cu demnitate. În acest interviu, dr. Ingrid Irimescu, endocrinolog și psihiatru, vorbește despre rolul endocrinologului în terapia menopauzei, despre interacțiunea dintre hormoni și emoții și despre cum putem regăsi echilibrul.
Rolul endocrinologului în terapia menopauzei
Întrebare: Care considerați că este rolul medicului endocrinolog în cadrul terapiei hormonale a menopauzei? Cum se diferențiază abordarea dumneavoastră față de cea a unui medic ginecolog?
Răspuns:
„În managementul pacientelor aflate sub terapie hormonală pentru menopauză, cea mai bună abordare este cea multidisciplinară. În echipa de îngrijire există întotdeauna tandemul endocrinolog–ginecolog, la care se pot adăuga, în funcție de necesitățile fiecărei paciente, hematologul, cardiologul sau dermatologul.
Endocrinologul are o viziune de ansamblu asupra tuturor axelor hormonale, nu doar asupra ovarelor, ci și a tiroidei, glandelor suprarenale, metabolismului fosfo-calcic și modificărilor metabolice. Înainte de inițierea terapiei hormonale, el evaluează funcționalitatea glandelor endocrine, statusul metabolic, densitatea osoasă și sănătatea sânilor. Ulterior, monitorizează efectele pe termen lung asupra metabolismului de bază și este implicat în managementul cazurilor complexe – de exemplu, la femeile cu boli asociate – verificând totodată și eventualele interacțiuni medicamentoase.”
Psihiatria și componenta emoțională
Întrebare: Cum se reflectă formarea dumneavoastră în psihiatrie în abordarea femeilor aflate la perimenopauză și menopauză? Ce semnificație are componenta emoțională și neuroendocrină în tratamentul acestor paciente?
Răspuns:
„Formarea în psihiatrie m-a ajutat să integrez fiecare pacientă în contextul bio-psiho-social. Prin ascultare activă și înțelegerea componentei emoționale pot face diferența între tulburările afective preexistente și simptomele generate de menopauză, care pot mima sau amplifica tulburările psihice. Anxietatea, depresia sau tulburările de somn pot fi ușor confundate cu manifestările determinate de modificările hormonale.
În perimenopauză există o vulnerabilitate crescută la stres, iar fluctuațiile estrogenului influențează direct neuromediatorii implicați în reglarea dispoziției (serotonină, dopamină, GABA). De asemenea, estrogenii au un rol neuroprotector: modulează neuroplasticitatea și funcția cognitivă, iar scăderea lor explică tulburările de memorie și concentrare.
Este bine cunoscută și relația bidirecțională prin care modificările hormonale influențează starea psihică, iar stresul și emoțiile, la rândul lor, pot modula secreția hormonală. În concluzie, atunci când aleg terapia pentru pacientele mele, țin cont atât de componenta hormonală, cât și de suportul psihologic, iar în anumite cazuri recomand și tratament farmacologic – antidepresiv sau anxiolitic.”
Terapie hormonală în perimenopauză
Întrebare: Prescrieți substituție hormonală și în perimenopauză sau doar după menopauză instalată? Ce criterii luați în calcul atunci când indicați tratamentul?
Răspuns:
„În cazuri atent selecționate pot lua în considerare terapia hormonală și în perimenopauză, dar numai după o evaluare amănunțită și individualizată. Criteriile sunt stricte: prezența simptomelor vasomotorii severe, excluderea altor cauze posibile, absența contraindicațiilor majore, evaluarea riscului cardiovascular, obținerea consimțământului informat și stabilirea unui plan riguros de monitorizare.
În perimenopauză, activitatea ovarelor este neregulată: pot exista atât scăderi ale nivelului de estrogen, cât și episoade de secreție exagerată. Aceste fluctuații pot genera simptome severe, cu impact important asupra calității vieții.
Inițierea tratamentului hormonal în această perioadă este considerată controversată. Totuși, „Practitioner’s Toolkit for Managing the Menopause” – ghidul Societății Internaționale de Menopauză subliniază că evaluarea simptomelor (vasomotorii, genitourinare, de somn și dispoziție) este esențială și că terapia hormonală poate fi luată în considerare la femeile cu simptome moderate sau severe, care nu au contraindicații. Același ghid atrage însă atenția că este nevoie de prudență, deoarece riscul de sângerări neregulate, hipertrofia endometrului și fluctuațiile hormonale pot complica tratamentul.”
Personalizarea tratamentului hormonal
Întrebare: Ce înseamnă pentru dumneavoastră „personalizarea tratamentului” hormonal? Cum alegeți între formele orale, transdermice, preparatele magistrale și medicamentele standardizate?
Răspuns:
„În terapia hormonală a menopauzei, personalizarea tratamentului înseamnă găsirea unui echilibru optim între eficacitate, siguranță și preferințele femeii. Aceasta presupune adaptarea schemei la simptomatologie și la obiective, dar și evaluarea atentă a riscului tromboembolic sau cardiovascular. În cazul unui risc cardiovascular crescut, prefer administrarea transdermică; dacă există risc de sângerare, aleg administrarea continuă de progesteron sau combinația estrogeni cu dispozitiv intrauterin cu eliberare lentă a progestativului.
De asemenea, preferințele pacientei și stilul său de viață joacă un rol important în alegerea căii de administrare.
În practica mea folosesc exclusiv preparate standardizate, aprobate de agențiile de reglementare, cu conținut predictibil, cu eficiență și siguranță demonstrate. Atât Societatea Europeană de Endocrinologie, cât și Societatea Internațională de Menopauză recomandă să nu se utilizeze preparate magistrale ca opțiune de primă intenție.”
Disfuncții tiroidiene și menopauză
Întrebare: Cum interacționează disfuncțiile tiroidiene cu dezechilibrele hormonilor sexuali în perioada de perimenopauză și postmenopauză? Ce semnale clinice vă atrag atenția în această intersecție endocrină?
Răspuns:
„În hipotiroidism, ficatul produce mai puțin SHBG (o proteină care transportă hormonii sexuali). Astfel, echilibrul dintre estrogeni și androgeni se strică, iar nivelul efectiv de hormoni activi devine prea mic. Rezultatul: simptomele seamănă foarte mult cu cele ale menopauzei – oboseală, creștere în greutate, depresie sau tulburări de ciclu menstrual. În plus, agravează dislipidemia și riscul cardiovascular, deja crescute după menopauză.
Hipertiroidia accelerează pierderea de țesut osos, potențând efectul osteoporotic al menopauzei; poate accentua bufeurile, anxietatea și tulburările de somn.”
Tiroidita autoimună și simptomele comune
Întrebare: Pacientele cu tiroidită autoimună dezvoltă frecvent simptome comune cu cele ale menopauzei. Cum diferențiați și tratați aceste tablouri suprapuse?
Răspuns:
„Diferențierea între bolile tiroidiene și tulburările de menopauză este foarte simplă cu ajutorul investigațiilor paraclinice. Analizele de laborator (TSH, FT4, ATPO, ATG) și ecografia de tiroidă confirmă sau exclud prezența unei afecțiuni tiroidiene.
Strategia de tratament, în cazul coexistentei unei afecțiuni tiroidiene cu tulburări de menopauză, este de a trata mai întâi boala tiroidiană, iar dacă simptomele persistă, se inițiază terapia hormonală pentru menopauză.”
Evaluări și monitorizare
Întrebare: Recomandați evaluări hormonale înainte de inițierea terapiei hormonale? Ce analize sunt esențiale și cum ajustați tratamentul în funcție de acestea?
Răspuns:
„Terapia hormonală de menopauză are ca punct de pornire simptomele și mai puțin analizele. Totuși, evaluez întotdeauna funcția tiroidiană la începutul tratamentului, pentru a diferenția simptomele unei boli tiroidiene de tulburările de menopauză. Determin FSH și estradiol la femeile sub 45 de ani sau atunci când diagnosticul de menopauză este incert. În cazuri selecționate, la femei sub 40 de ani cu dorință de fertilitate, testez și rezerva ovariană prin AMH.
Solicit analize generale pentru evaluarea riscului metabolic și a comorbidităților: funcția hepatică și renală, glicemie, hemoleucogramă, nivelul fierului, metabolism fosfo-calcic și vitamina D. Adaug și mamografie și consult ginecologic înainte de inițierea terapiei.”
Întrebare: La cât timp reevaluați tratamentul și în ce cazuri ajustați dozele sau modul de administrare?
Răspuns:
„Evaluez tratamentul inițial la 3–6 luni, iar ulterior anual, dacă nu apar riscuri. Reevaluez mai frecvent în caz de risc cardiovascular, tromboembolic, sângerări sau simptome persistente.
La reevaluare urmăresc clinic simptomele, greutatea, tensiunea arterială, statusul ginecologic și mamar. Ajustez terapia în funcție de persistența simptomelor, apariția efectelor adverse, modificările metabolice și dorința pacientei.”
Viitorul psihoneuroendocrinologiei
Întrebare: Sunteți una dintre puținele persoane cu formare atât în endocrinologie, cât și în psihiatrie. Cum vedeți viitorul psihoneuroendocrinologiei în România, în special în tratamentul femeilor aflate în tranziții hormonale majore?
Răspuns:
„Văd viitorul psihoneuroendocrinologiei în România printr-o abordare integrată, în care pacientul este privit ca un întreg, nu împărțit pe «bucăți». Cred în echipe multidisciplinare, în centre dedicate menopauzei, unde să folosim protocoale comune de screening al tulburărilor afective la pacientele cu modificări hormonale.
Tratamentul trebuie să fie hormonal, dar personalizat, completat de intervenții psihologice validate.”
Mituri despre terapia hormonală
Întrebare: Care este cel mai mare mit pe care îl auziți în cabinet despre menopauză și terapia hormonală și cum le răspundeți pacientelor?
Răspuns:
„Probabil cel mai mare mit este că terapia hormonală cauzează cancer. Mai aud însă și alte convingeri: «Mama a avut cancer, deci eu nu pot lua terapie hormonală» sau «Terapia hormonală provoacă cheaguri de sânge».
Răspund întotdeauna bazându-mă pe studii, ghiduri și statistici, explic riscurile și beneficiile și individualizez decizia în funcție de factorii de risc ai pacientei și de tipul de terapie ales.”
Parcurs profesional și motivație
Întrebare: Ați ales să vă formați atât în endocrinologie, cât și în psihiatrie – două specialități care, deși aparent distincte, se intersectează profund. Ce v-a motivat să urmați acest parcurs complex și ce v-a oferit el, ca medic și ca om?
Răspuns:
„În practică am întâlnit frecvent paciente cu simptome vagi – insomnii, oboseală, anxietate – plimbate luni sau ani de zile între diverse specialități, fără o viziune unitară și fără ca cineva să semnaleze o problemă afectivă. Am dorit să înțeleg mai bine cum interacționează creierul, hormonii și emoțiile. Endocrinologia și psihiatria sunt, de fapt, două fețe ale aceleiași monede: emoțiile influențează secreția hormonală, iar hormonii, la rândul lor, afectează energia, somnul și dispoziția.
Ca om, această alegere mi-a adus mai multă empatie și înțelegere față de cei din jur și m-a învățat că echilibrul interior este primul pas spre sănătate.
Ca medic, mi-a oferit mai multe instrumente și o privire de ansamblu asupra pacienților mei; pe lângă parametrii biologici, încerc să identific și emoțiile, contextul și suportul social al fiecăruia.”
Mesaj pentru femeile aflate în tranziția menopauzală
Întrebare: Dacă ați putea transmite un mesaj femeilor care intră în perioada de perimenopauză, care ar fi acela? Ce le-ați spune pentru a le încuraja să își asume și să își gestioneze cu încredere această etapă și apoi menopauza?
Răspuns:
„Menopauza este o etapă prin care trec toate femeile; nu ar trebui să fie o perioadă de resemnare și suferință. Sunteți puternice, aveți dreptul de a fi corect informate și, totodată, obligația de a vă informa din surse credibile și academice. Căutați întotdeauna medici care practică medicina bazată pe dovezi.
Această perioadă poate fi un nou început, o oportunitate de a vă pune pe primul loc sănătatea și de a investi în prevenție. Nu vă fie teamă să cereți sprijin, discutați cu persoanele dragi și cu medicii în care aveți încredere. Dacă știm cum vă simțiți, vă putem ajuta.”
Concluzie personală
Dialogul cu dr. Ingrid Irimescu arată cât de mult contează o abordare integrată, empatică și bazată pe știință atunci când vorbim despre menopauză. În timp ce miturile, fricile și lipsa de informare încă domină conversațiile despre această etapă de viață, mesajul doamnei doctor este limpede: menopauza nu trebuie trăită ca o perioadă de resemnare, ci poate fi o șansă de reconectare cu propriul corp și de investiție în sănătate.
Cu o dublă formare în endocrinologie și psihiatrie, ea aduce o perspectivă rară și valoroasă: aceea de a privi femeia ca un întreg, unde hormonii, emoțiile și contextul de viață se împletesc. Personalizarea tratamentului, colaborarea multidisciplinară și respectul pentru preferințele pacientei sunt principiile care definesc practica sa medicală.
Pentru cititoare, interviul de față poate fi și o încurajare: informați-vă din surse sigure, vorbiți deschis cu medicii voștri și nu vă fie teamă să cereți sprijin. Menopauza nu este un sfârșit, ci începutul unei noi etape de viață – una în care sănătatea și echilibrul interior pot deveni priorități.
📸 Credit foto: dr. Ingrid Irimescu, prin Regina Maria (publicată cu acordul persoanei reprezentate).