Sindromul Genito-Urinar al Menopauzei (SGM): simptomul despre care se vorbește prea puțin
Dacă ai întreba o sută de persoane care este cel mai cunoscut simptom al menopauzei, cele mai multe ar răspunde fără să stea pe gânduri:
Bufeurile.
Dar menopauza nu înseamnă doar bufeuri.
Există un alt grup de simptome despre care femeile vorbesc mult mai rar, deși sunt frecvente și pot avea un impact important asupra confortului, vieții sexuale și sănătății urinare.
Multe femei le consideră o parte inevitabilă a îmbătrânirii.
Altele cred că apar doar pentru că nu mai au o viață sexuală activă.
Unele nici măcar nu le asociază cu menopauza.
Astăzi, aceste manifestări sunt reunite sub denumirea de Sindrom Genito-Urinar al Menopauzei (SGM), în engleză GSM – Genitourinary Syndrome of Menopause.
🌸 Ce este, de fapt, SGM?
SGM descrie modificările și simptomele care pot apărea la nivelul:
- vulvei;
- vaginului;
- uretrei;
- vezicii urinare și tractului urinar inferior.
Este important să observăm că termenul include atât simptome genitale și sexuale, cât și urinare.
Tocmai de aceea, vechile denumiri precum „atrofie vaginală” sau „atrofie vulvovaginală” nu descriu suficient de bine întregul sindrom.
🔬 De ce apare?
Țesuturile urogenitale sunt sensibile la estrogeni.
Pe măsură ce nivelurile de estrogen fluctuează și apoi scad în tranziția menopauzală și după menopauză, pot apărea modificări precum:
- subțierea și fragilizarea epiteliului vaginal;
- reducerea elasticității;
- scăderea lubrifierii naturale;
- modificarea microbiomului vaginal;
- creșterea pH-ului vaginal.
Aceste modificări nu apar neapărat imediat după ultima menstruație.
SGM se poate instala treptat, iar unele femei dezvoltă simptome abia la câțiva ani după menopauză.
Spre deosebire de unele simptome vasomotorii, care se pot diminua în timp, SGM este considerat o afecțiune cronică și progresivă și, fără tratament, simptomele tind să persiste sau să se agraveze.
❓ Cum se manifestă?
Simptomele diferă de la o femeie la alta.
Pot apărea:
- uscăciune vaginală;
- senzație de arsură, iritație sau prurit;
- lubrifiere redusă;
- disconfort sau durere la contactul sexual;
- mici sângerări după contactul sexual;
- disconfort local.
Dar SGM nu înseamnă doar atât.
Pot exista și simptome urinare:
- urinări frecvente;
- urgență micțională;
- usturime sau disconfort la urinare;
- infecții urinare recurente.
Important: aceste simptome nu trebuie atribuite automat menopauzei. Infecțiile, afecțiunile dermatologice vulvare și alte probleme ginecologice sau urologice pot produce manifestări asemănătoare și trebuie excluse atunci când tabloul clinic o impune.
💬 Frecvent nu înseamnă „trebuie să îl suporți”
Acesta este probabil cel mai important mesaj al articolului.
SGM este frecvent.
Dar frecvența unei probleme nu o transformă într-o consecință a îmbătrânirii pe care femeile trebuie pur și simplu să o accepte.
Jena, normalizarea simptomelor și faptul că uneori nici medicul, nici pacienta nu deschid această discuție contribuie la subdiagnosticarea și subtratarea SGM. Societatea Britanică de Menopauză (BMS) îl descrie chiar ca pe o problemă care poate rămâne nerecunoscută ani întregi.
Există însă tratamente care pot ameliora semnificativ simptomele.
💧 Lubrifianți și hidratante vaginale
În cazul simptomelor ușoare, opțiunile non-hormonale pot fi suficiente.
Două dintre cele mai utilizate sunt:
Lubrifianții – utilizați înainte sau în timpul activității sexuale pentru reducerea frecării și a disconfortului.
Hidratantele vaginale – utilizate regulat, independent de activitatea sexuală, pentru ameliorarea uscăciunii și menținerea confortului local.
Nu sunt același lucru și pot fi utilizate inclusiv împreună cu alte tratamente.
🌸 Estrogenul vaginal – tratament local, nu HRT sistemică
Pentru multe femei cu SGM, una dintre cele mai eficiente opțiuni este estrogenul vaginal în doză mică.
Acesta acționează predominant local, asupra țesuturilor afectate.
Este importantă o diferență:
Estrogenul vaginal în doză mică nu este echivalent cu terapia hormonală sistemică.
O cantitate mică poate ajunge în circulație, dar absorbția sistemică este minimă în comparație cu estrogenul utilizat în HRT sistemică.
Și încă un lucru important: o femeie poate utiliza tratament vaginal local chiar dacă urmează deja HRT sistemică, dacă simptomele genito-urinare persistă și medicul consideră tratamentul indicat.
Terapia sistemică nu rezolvă întotdeauna complet SGM.
🚻 Și infecțiile urinare recurente?
Aici componenta „urinară” din denumirea sindromului devine foarte importantă.
La femeile peri- și postmenopauzale care prezintă infecții urinare recurente, estrogenul vaginal în doză mică poate avea și un rol în reducerea riscului unor noi episoade.
Ghidul comun publicat în 2025 de American Urological Association (AUA), Society of Urodynamics, Female Pelvic Medicine & Urogenital Reconstruction (SUFU) și American Urogynecologic Society (AUGS) recomandă estrogenul vaginal în doză mică pentru reducerea riscului de infecții urinare recurente la femeile peri- și postmenopauzale cu SGM.
Asta nu înseamnă însă că orice usturime la urinare în menopauză este SGM. O posibilă infecție urinară trebuie evaluată corespunzător.
🎗️ Dar după un cancer de sân?
Aici lucrurile necesită mai multă atenție.
În general, pentru femeile cu antecedente de cancer de sân, opțiunile non-hormonale sunt prima alegere.
Dacă acestea nu controlează suficient simptomele, estrogenul vaginal în doză mică poate fi luat în discuție în anumite situații, după evaluarea individuală a beneficiilor și riscurilor.
National Institute for Health and Care Excellence (NICE) din Marea Britanie subliniază că absorbția sistemică este minimă, dar și că nu știm cu certitudine dacă estrogenul vaginal influențează riscul de recurență a cancerului de sân.
Situația necesită o atenție deosebită la femeile care utilizează inhibitori de aromatază, pentru care NICE recomandă implicarea specialistului în cancer mamar în alegerea tratamentului.
Prin urmare, nu există un răspuns universal.
Există o decizie individualizată.
📌 Când este momentul să mergi la medic?
Nu trebuie să aștepți ca simptomele să devină severe.
Merită să discuți cu medicul dacă:
✔ uscăciunea, arsura sau iritația persistă;
✔ contactul sexual a devenit dureros;
✔ ai simptome urinare persistente sau infecții urinare recurente;
✔ simptomele îți afectează confortul, viața sexuală sau calitatea vieții;
✔ observi sângerare vaginală sau după contactul sexual – aceasta nu trebuie atribuită automat menopauzei și necesită evaluare medicală.
💙 Advice by MM explică
„Dacă nu mai am viață sexuală, mai contează SGM?”
Da.
SGM nu este o problemă produsă de lipsa activității sexuale și tratamentul său nu are ca unic scop facilitarea contactului sexual.
Uscăciunea, iritația, arsura, disconfortul vulvovaginal și simptomele urinare pot afecta femeile indiferent dacă au sau nu o viață sexuală activă.
Este vorba despre sănătatea țesuturilor urogenitale, confort și calitatea vieții.
📌 Ce merită să reții
✓ SGM înseamnă mult mai mult decât uscăciune vaginală.
✓ Poate afecta vulva, vaginul și tractul urinar inferior.
✓ Simptomele pot apărea treptat și tind să persiste sau să se agraveze fără tratament.
✓ Lubrifianții și hidratantele vaginale au roluri diferite.
✓ Estrogenul vaginal în doză mică este un tratament local eficient și nu este echivalent cu HRT sistemică.
✓ Terapia sistemică nu rezolvă întotdeauna SGM, iar unele femei pot avea nevoie și de tratament local.
✓ După un cancer de sân, tratamentul trebuie individualizat, cu o atenție specială în cazul terapiei cu inhibitori de aromatază.
✓ SGM este frecvent, dar nu este ceva ce femeile sunt obligate să suporte.
Va urma… ❤️
Până acum am privit menopauza mai ales din perspectiva simptomelor și a modificărilor produse de scăderea estrogenilor.
În articolul următor schimbăm perspectiva și ajungem la sănătatea cardiovasculară.
De ce se întâmplă ca, în jurul menopauzei, colesterolul să înceapă să crească chiar și la femeile care nu și-au schimbat alimentația sau stilul de viață?
Vom vorbi despre menopauză și colesterol – despre ce se schimbă, de ce se schimbă și ce înseamnă aceste modificări pentru sănătatea cardiovasculară.
Iar apoi vom continua această discuție împreună cu un medic cardiolog.
⚠️ Disclaimer medical
Informațiile prezentate în acest articol au exclusiv caracter informativ și educațional și nu înlocuiesc consultația, diagnosticul sau recomandările medicale individualizate. Deciziile privind investigațiile, tratamentul și monitorizarea trebuie luate împreună cu medicul curant, în funcție de situația medicală individuală.
📷 Imaginea reprezentativă a articolului a fost creată cu ajutorul Leonardo AI.